Bun venit!

Asociaţia ORANTE promovează cultura cu deschidere spre spiritualitate, arta şi cultura creştină, în scopul creării unor punţi cât mai fecunde dintre tradiţie şi modernitate, civilizaţie urbană şi rurală, Orient şi Occident, pentru îmbogăţirea şi activizarea profilului lăuntric al omului contemporan, confruntat cu cele mai rapide şi profunde schimbări din istorie.

Sustineti Asociaţia Orante, CUI 27018425, cont IBAN R042BTRLRONCRT0487550001, deschis la Banca Transilvania, Ag. Basarabia, Bucureşti, SWIFT: BTRLRO22


duminică, 6 septembrie 2020

ȘCOALA NU E O CARCERĂ A SANEPIDULUI!

Scrisoare către M.E.C. și M.S. 

Domnilor și doamnelor miniștri, stimați membri ai cabinetelor ministeriale,


Referitor la Ordinul comun al Ministerului Sănătății și Ministerului Educației și Cercetării nr. 1668/5298/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind examinarea stării de sănătate a preşcolarilor şi elevilor din unităţile de învăţământ de stat şi particulare autorizate/acreditate, privind acordarea asistenţei medicale gratuite şi pentru promovarea unui stil de viaţă sănătos, 
postat pe situl oficial al M.S.:

În urma invitației lansate oficial la dezbatere publică a proiectului de act normativ, în numele Asociației culturale ”Orante”, pe care o reprezint, vă aduc următoarele propuneri, întrebări, comentarii și observații:

1. Cum se defineste "Situația epidemiologică speciala"?  Care este instanța medical-ştiintifică imparțială, ireprosabila dpdv etic şi al competenței profesionale şi neinfluențată politic, care este în drept să o definească? 

2 - Cum se face diferența dintre vaccinare şi imunizare - termeni folosiți destul de aleatoriu în proiectul de act normativ, părând în anumite cazuri că se confundă sau că unul îl integrează semantic pe altul? Imunizarea se face si prin sport, proceduri balneare, cu aport de vitamine și microelemente, prin ozonoterapie, meloterapie, terapie prin dans, alte practici de mișcare și alte tratamente alternative, prin rîs şi voie bună, socializare sănătoasă, consum de cultură și distracție de calitate, cultivarea prieteniei, armonie în familie: toate acestea cresc nivelul de dopamină și a altor hormoni cerebrali responsabili cu starea de bine, adică cu armonia fizico-psihică și implicit cu imunitatea. Intenționați, prin acest proiect legislativ, să aduceți o astfel de imunizare prin armonizare holistică a elevilor în sinergie cu personalul didactic și, de ce nu, cu părinții? În acest caz vă felicit și mă ofer să colaborez cu domniile voastre în acest proiect!  

Dar, totuși,  vă rog să definiți ce înseamnă in viziunea biministerială "imunizarea"? Sau "imunizarea" e un paravan lingvistic pentru vaccinare, de care se vorbește de numeroase ori în corpul proiectului legislativ? Vaccinare care - așa cum preconizează multe proiecte de lege și legi recent adoptate - ar urma să se facă în mod abuziv și forțat și cu ignorarea științelor medicale de ultimă oră, care contestă și pun sub semnul întrebării, cu argumente științifice solide, această metodă medicală care, ca orice metodă, își are indicațiile, dar și limitările ei? 

3 - Cum ați gândit izolarea elevului suspect de a fi contagios - formulă care se invocă nu o dată în ordin? E stipulata izolarea la domiciliu si cea la cabinetul medical al şcolii - pentru cît timp si în ce scop?  În vederea trimiterii elevului acasă, cu înștiințarea părinților si recomandarea de a se consulta la o unitate medicală specializată, eventual recomandata de personalul medical al şcolii? Ori pentru chemarea DSP și internarea copiilor suspecți în spitale? Cu sau fără acceptul părinților? Câte libertăți cetățenești și drepturi ale omului se încalcă cu asemenea măsuri? Într-un stat democratic sănătatea este un drept, iar tratamentele nu pot fi administrate cu forța și împotriva voinței cetățeanului. Medicina e un serviciu social, care trebuie făcut în regim de recomandare și în interesul pacientului, iar nu prin obligativitate. Nici școala, și nici spitalul, nu sunt și nu trebuie să fie lagăre de concentrare!

4 - Cetățenii României - si mă refer aici în primul rând la părinți - sunt oameni suficient de maturi, capabili să își gestioneze singuri starea de sănătate, pe a lor și a copiilor lor, într-o relație liberă, deschisă și responsabilă cu sistemul medical și să işi aleagă, în cunoștință de cauză, mijloacele de imunizare corespunzătoare, potrivite stării lor de sănătate, sensibilităților și predispozitiilor personale, care trebuie respectate, căci toate aceste lucruri ținând de libertatea persoanei. Comportamentul social în perioada ultimelor luni a dovedit această maturitate. 


În consecință, vă rog să prelungiți perioada de dezbatere a acestui ordin atât de important pentru societatea românească și să lărgiți mediatizarea și gradul de interactivitate a dezbaterii, prin invitarea unor specialiști independenți cu reputație în domeniu și mediatizarea largă a dezbaterilor de către presa de larg consum, mediatizare la care să aibă acces interactiv - fie și virtual - orice cetățean interesat. 

Nu uitați: copiii sunt viitorul acestei țări și al lumii! De modul cum îi creștem și formăm acum depinde în chip decisiv viitorul acestei lumi și al nostru! De modul cum îi vom deprinde acum să facă față provocărilor complexe și foarte alunecoase ale realității depinde modul cum vor gestiona ei, ca persoane adulte, aceste realități ale zilei de mâine, care vor deveni și mai dure și și mai complexe! 

Cu speranța unui civism autentic într-o Românie cu adevărat democratică și europeană, binecuvântată de Dumnezeu, liberă de comunism și de orice altă formă de dictatură,

Elena Dulgheru, critic de film, Președinte al Asociației ”Orante”

marți, 18 august 2020

Cu mască, fără mască? IDEI PENTRU NOUL AN ȘCOLAR


Ideal ar fi ca o clasă, in conditii de stabilitate a curbei epidemiologice (într-o școală fără focare), sa aiba in jur de 15 elevi, așezați câte unul în bancă, adică sa se dubleze nr de profesori si sa creasca nr de spatii pt cursuri. 



Dacă banii europeni ”pt lupta cu covidul” s-ar investi nu in constructii de spitale de campanie fără infrastructură medicală aferentă (morgă) si în achizitii de aparate de respirat scumpe și dovedite letale, precum si in bonificarea exagerată a unor spitale-centru pilot, in salarizarea supradimensionata a politiei si mai ales DSP, dacă aceste fonduri europene s-ar redistribui inteligent și atent la nevoile reale ale țării în această situație, s-ar gasi resursele necesare pentru o modernizare reala a invatamantului - si constructie de cladiri cu noi sali de clasa, dotate cu cantine scolare igienice, si salarizare de noi profesori si pedagogi (inclusiv cei care din motive materiale au fost nevoiti sa-și părăsească profesia) - care sa fie utila nu doar in vremuri de pandemie. Dar e nevoie de ecoul in Parlament si guvern pt asta.

Cu 15 copii in clasa, asezati cate unul in banca, cu triaj epidemiologic la intrare si cu dezinfectarea cu ultraviolete a claselor intre cele 2 schimburi de elevi, cu buna ventilare a claselor si a spatiilor inchise (săli de sport, coridoare...), cu asigurarea normelor normale igienice la toalete (norme care nu se aplică de facto), a dezinfectiei mainilor inainte de masa, cu un pedagog instruit care sa supravegheze elevii in pauze sa nu se incaiere si sa manînce civilizat intr-un spatiu curat, amenajat special pt asta (o cantina scolara, ca in țările civilizate din toată lumea, nu doar din Vest, ci și din cele asiatice), s-ar putea construi un invatamant sigur, igienic, disciplinat dar si relaxat, cu rezultate școlare și umane pe măsură și cu satisfacții de toate părțile (elevi, profesori, părinți), chiar și fara masca ori cu mască opțională. 
Dar e nevoie de gândire managerială și de voință comunitară și politică pentru aceasta.
Există asociații de părinți, există asociații de profesori, există directori și inspectorate școlare, există pedagogi și psihologi competenți, precum și medici care pot atesta utilitatea măștilor, precum și alte metode, mai potrivite, de protecție antivirală. Toți aceștia ar putea să ceară un set de dezbateri publice,  cu ministerele de resort și cu guvernul pe tema aceasta.


Elena Dulgheru

Pentru ca România să nu devină lagăr medical - Memoriu către Ministerul Sănătății

 Stimați membri si manageri ai Ministerului Sanatatii,
Ref. Hotărârea de Guvern care stabilește lista bolilor infectocontagioase pentru care se va face izolarea si separat lista unităților medicale în care se va face izolarea pacienților, completare a legii 136/2020 (legea carantinei)
E alertă la Guvern! Toţi medicii dintr-un spital important şi-au dat demisia. Oamenii sunt lăsaţi fără tratament


Asociația ”Orante” susține Memoriul Asociației ”Medici pentru consimțământ informat” pentru modificarea proiectului de HG referitor la lista bolilor infectocontagioase pentru care se instituie izolarea obligatorie a persoanelor, conform Legii 136/2020

Vă rugăm să stabiliți o dată concretă în care să puneți la dispozitie spatiu pentru o dezbatere publică reală si serioasa sau sa organizați o dezbatere publică online, cu data si ora precisă, anunțată din vreme (cu cel puțin 3-4 zile înainte) pe situl dvs la loc vizibil si pe alte situri de profil, care să fie bine mediatizată. 

Asociația ”Orante” este ingrijorată de faptul că in lista de boli infectocontagioase care ar urma să impună măsuri drastice de izolare forțată sunt incluse atât boli banale (precum gripa obișnuită), boli parțial eradicate, care nu au reprezentat niciodată un pericol major comunitar (precum scabila), alături de boli cu un nivel ridicat de periculozitate, precum și boli necunoscute.
Motivul îngrijorării noastre nu îl constituie numai lista bolilor, nici lipsa de argumentare a listei respective (de ca și cum toate acele boli ar fi devenit acum un pericol public, de care doar Ministerul Sănătății are știință), nici faptul că legea nu prevede organizarea unor structuri și protocoale clinice performante pentru fiecare boală infectocontagioasă cu grad mare de pericolozitate în parte (măsură care ar trebui să fie de primă urgență în cazul unui pericol real de acest fel), cât abordarea de tip forțat și discretionar a relației medic-pacient, în care celui din urmă i se suprimă libertatea de a-și alege tratamentul. Această abordare îi suprimă bolnavului dreptul de a hotarî singur asupra actului medical, iar obligativitatea in sine a actului medical alterează grav relația medic-pacient, care ar trebui să fie una de colaborare libera, deschisă, onestă si participativă, iar nu un raport de tip opresiv-carceral, impus de guvern și de instanțe medicale cvasi-militarizate. 
In această nouă optică guvernamentală, boala nu mai este considerată un prejudiciu, care ar trebui să reclame compasiune socială, protecția și asistența specializată a bolnavului, făcută cu empatie și profesionalism, ci boala devine o culpă, care trebuie amendată cu metodele cele mai drastice, iar bolnavul se transformă din pacient în potențial infractor!

Romånia este un stat european, aderenta la un model de civilizatie bazat pe democratie, respectarea drepturilor omului, omenie şi libertate, valori fără de care orice identitate națională, dar şi umană si personală este spulberată. 

Cu speranța că veti dovedi întelepciunea si buna credința în a adopta cele mai fericite soluții pentru binele acestei țări si pentru viitorul ei, 

Elena Dulgheru, Președinte al Asociației ”Orante”
http://asociatia-orante.blogspot.com/


--------------------------------
Notă: Personajele din poză (preluată de pe internet) nu au nici o legătură directă cu cele despre care este vorba în acest text.

sâmbătă, 13 august 2016

Un text despre "Zilele Tarkovski 2012 la București", descoperit în 2016


Tocmai am descoperit, cu întârziere de aproape 4 ani, un amplu text al jurnalistului Doinel Tronaru: Întâlnirile ratate ale geniilor, Adevărul, 15 martie 2013,  pe marginea evenimentului internațional pe care l-am organizat în 2012, pe care l-am promovat pe acest blog: Zilele “TARKOVSKI ÎN 2012” la Bucureşti, 4-7 decembrie. http://adevarul.ro/…/Intalnirile-ratate-geniilor…/index.html

Citez din articol autorului: 
"Multe au fost lucrurile importante şi inedite care s-au putut afla de la Zilele Tarkovski, desfăşurate la Bucureşti pe la sfârşitul anului trecut, oaspeţi de onoare fiind sora marelui cineast, Marina Tarkovskaia, şi soţul acesteia, regizorul Aleksandr Gordon". 
"Am discutat pe larg cu alţi doi invitaţi de excepţie: eminentul profesor moscovit Dmitri Salînski, specialist în opera lui Tarkovski, şi Layla Alexander-Garett, artist fotograf britanic, interpreta lui Tarkovski pe platoul ultimului său film, Sacrificiul, şi autoare a unor cărţi şi albume foto despre acest moment astral al propriei vieţi. Cele patru zile bucureştene dedicate lui Tarkovski m-au făcut să-mi lămuresc multe lucruri care mă interesau, dar şi să meditez, ulterior, asupra unui subiect neaşteptat: felul în care interacţionează geniile şi, mai ales, aşa-numitele „întâlniri ratate” ale acestora".

Sunt și aspecte în care nu sunt de acord cu autorul, după cum nici el nu e mereu de acord cu conferențiarii invitați, ceea ce e nu e neapărat rău.




joi, 22 mai 2014

Lansare ”Tarkovski. Filmul ca rugăciune” editia a IV-a: FOTO&VIDEO&TV

Urmăriți un interviu-portret cu Elena Dulgheru despre geneza cărții "Tarkovski. Filmul ca rugăciune", luat de Mihaela Poenaru pe 29 aprilie 2014 în foyerul Sălii Eforie a Cinematecii Române și difuzat de Trinitas TV în cadrul emisiunii ”Talent și efort”. Realizator: Mihaela Poenaru. Prima difuzare pe 6 mai 2014.
Urmăriți și un foto- și videoreportaj al lansării din 15 aprilie 2014 de la Librăria Eminescu din București pe portalul profesionist All About Romanian Cinema, secțiunea Cinetipar
Filmul poate fi vizionat și pe canalul youtube al AARC. Imaginea: Nicu Cara. Montajul: Dana Medar (AARC).
Vorbitori: prof. univ. Manuela Cernat, acad. Răzvan Theodorescu, Elena Dulgheru, Alina Cikineva - atașat cultural al Ambasadei Rusiei, Costion Nicolescu. 

În imagini apar critici de film, cineaști, jurnaliști, oameni de litere, profesori, prieteni, cititori, scriitori...
printre care: Cristina Corciovescu, Dana Duma, Bujor Râpeanu, Radu Igazsag, Cătălin Mircea Duță,

Elena Loghinovski, Angelica Biruță, Mircea Duzineanu, Silvia Naum, domnul Carol...  
fotografiați de Nicu Cara și de Radu Igazsag ...
și... multe cărți bune. Ca merele. Merele verzi.

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Tarkovski. Filmul ca rugăciune, editia a IV-a, actualizată si îmbunătătită

A apărut la Editura Arca Învierii
 
Cu 11 capitole în plus și dezvoltări substanțiale ale capitolelor existente. 
  • Aşa-zisele profeţii ale lui Tarkovski
  • motivul real al îmbolnăvirii şi morţii cineastului
  • scandalul Rerberg
  • crâmpeie din pasiunile ezoterice
  • noi poveşti despre cenzura de partid şi despre distribuţia clandestină a filmelor interzise
  • mesajele ascunse ale filmelor Nostalgia şi Sacrificiul
  • lucrările necinematografice

 328 de pagini (cu 60 de pagini în plus față de edițiile a II-a și a III-a), format 22 x 14,5. 
Cartea poate fi achiziționată în București de la Librăria Eminescu (B-dul Regina Elisabeta nr. 16) și Librăria Sophia (str. Bibescu Voda 19), uneori și de la Librăriile Humanitas ( (cu un telefon sau o cerere înainte), iar în țară, de la librăriile alimentate de rețelele Supergraph și Librăriile Humanitas (cu un telefon sau o cerere înainte); sau direct de la Editură


Fragment din Cuvântul înainte la ediția a IV-a:

      Aceasta este o carte vie, care a cunoscut mai multe ediţii şi îşi găseşte în fiecare an noi cititori şi adepţi, lansând mereu noi discuţii şi fluxuri ale interpretării; cu toate acestea, nu am simţit nevoia până acum să-i aduc modificări substanţiale... Cu toate că adunam an de an noi observaţii şi comentarii pe marginea operei lui Tarkovski, născute din dialogurile de seară cu cinefili şi specialişti din toate colţurile ţării şi din diverse centre culturale ale planetei, adunaţi împreună de aceleaşi uimiri, cristalizate în aceeaşi dragoste. O dragoste – philia – conlucrată sinergic, an de an, între mine, cititori, Tarkovski, cu tot universul său de filiaţii (profesionale, sangvine, subtile şi foarte subtile) şi Dumnezeu, îşi căuta o nouă formă de expresie. Hotărârea de a publica o ediţie actualizată şi îmbunătăţită mi-a fost provocată de acumularea acestor sinergii, în momentul când am simţit că ele reconfigurează, treptat, cartea iniţială într-o structură cu aceeaşi geometrie, dar mai bogată, mai armonioasă, mai profund polifonică.
      O mulţime de detalii biografice, controversate, incomode sau pur şi simplu lămuritoare, pe care le dădusem la o parte în primele ediţii, de dragul rigorii şi limpezimii teoretice a discursului, dar şi pentru că le-am considerat nerelevante în context, îşi cereau dreptul la viaţă, revendicându-şi condiţia de parte integrantă a corpus-ului indestuctibil dintre persoana creatoare şi operă, spre a echilibra intenţionata punere în umbră a persoanei din primele ediţii. Câtorva dintre ele, celor mai necesare pentru înţelegerea corpus-ului opus-persoană, le-am dat dreptul la viaţă în acest nou volum, ... ca argumente pentru mai subtila înţelegere a penumbrelor şi straturilor fundale, inerente ca sarea, piperul ori ca principiul amar în alchimie (sau în vechea ştiinţă a parfumurilor), pentru consolidarea unei mari opere şi unui destin nepereche. 
   ...Este aceasta o nouă carte? Nu, pentru că ideile majore şi structura ideatică şi discursivă sunt aceleaşi, la fel ca şi titlul, care o reprezintă la fel de fidel; da, pentru că întregeşte considerabil – cu analize şi informaţii substanţiale şi cu concepte noi – teoria poeticii sacrului la Tarkovski şi biografia regizorului, pentru a avea dreptul să trăiască în mâinile cititorilor alături de ediţiile anterioare.
Elena Dulgheru
Presa:
http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-16996396-lansare-carte-libraria-mihai-eminescu-tarkovski-filmul-rugaciune.htm 
http://www.sapteseri.ro/blog/2014/04/lansare-de-carte-la-libraria-mihai-eminescu/
http://bucuresti.24fun.ro/evenimente/tarkovski__filmul_ca_rugaciune-31319.html 
http://www.cinemagia.ro/stiri/se-lanseaza-cartea-tarkovski-filmul-ca-rugaciune-25487/
  

duminică, 6 octombrie 2013

”20 de ani fără Andrei Tarkovski” - Călin Stănculescu despre întâlnirea de la București cu Marina Tarkovskaia și Aleksandr Gordon (decembrie 2006)

20 de ani fără Andrei Tarkovski
13 Ianuarie 2007
 
 
La 20 iulie 1984, regizorul Andrei Tarkovski anunta la Milano hotararea sa de a nu mai reveni in patrie. La 13 decembrie 1985, dupa ce termina in Suedia filmul "Sacrificiul", i se diagnosticheaza cancerul pulmonar. La 9 mai 1986 filmul "Sacrificiul" este laureat cu Marele Premiu special al juriului. Premiul este inmanat fiului sau Andrei, "eliberat" din Rusia sovietica la inceputul anului datorita campaniei de protest sustinute de actrita Marina Vlady. La 16 decembrie 1986 este internat la clinica oncologica din Neuilly-sur-Seine, unde moare in noaptea de 28 spre 29 decembrie.
20 de ani fara regizorul Andrei Tarkovski, dar cu o arta mai bogata cu o opera ce are un loc bine conturat, greu de uzurpat sau de copiat. In preajma comemorarii mortii autorului "Calauzei" si "Nostalgiei", la ideea celei mai inimoase si competente analiste a operei tarkovskiene - Elena Dulgheru - si cu sprijinul generos al unor mari cinefili timisoreni au sosit in Romania sora lui Andrei Tarkovski - Marina si sotul acesteia, regizorul Alexander Gordon, coleg de institut cu Andrei Tarkovski.
Prima intalnire de la Bucuresti a avut loc in prezenta a peste 300 de persoane in sala de expozitii a studentilor de la Arte Plastice. Aici au fost proiectate filmul "Ucigasii" (film de diploma semnat de Andrei Tarkovski si Alexander Gordon, din distributie facand parte cei doi regizori si Vasili Suksin, film realizat de studentii clasei lui Mihail Romm, aparator al operei tarkovskiene cand avea sa infrunte un adversar de talia lui Serghei Bondarciuc) si "O zi cu Andrei Arsenievici", film semnat de Chris Marker (naratoare - Marina Vlady).
Imaginile filmului "O zi..." sunt cutremuratoare. Andrei Tarkovski tintuit pe patul de suferinta isi revede baiatul dupa ani de despartire fortata. Copilul nu-si poate ascunde emotiile, alaturi de bu-nica sa "eliberata" de statul sovietic pentru a-si revedea fiica. Regizorul Chris Marker nu insista insa pe "happy-end-ul" dramei familiale, ci deseneaza o solida monografie a intregii opere, cu citate din toate filmele, ce ilustreaza teme, obsesii, laitmotive si simboluri, tropi ce confera o durabila existenta operei tarkovskiene.
Doua secvente in stilul marelui documentarist polarizeaza emotii si sensibilitati pentru fanii operei lui Tarkovski. Prima este un making-off la ultimul film tarkovskian "Sacrificiul", turnat in Suedia, operator fiind Sven Nykvist, colaboratorul lui Bergman. Prezenta permanenta a regizorului la ochiul camerei de filmat a nascut gelozii si invidii; totusi operatorul ii prezinta o prima versiune de montaj cineastului aflat pe patul de suferinta la inceputul anului 1986.
O alta secventa din filmul lui Chris Marker evoca un moment "magic" din existenta cineastului. Tentat in tinerete de lucrurile interzise de societatea sovietica, Tarkovski nu refuza spiritismul. In tinerete, la o asemenea sedinta, unde este invocat spiritul lui Boris Pasternak, regizorul intreaba: "Cate filme voi face?", "7", va raspunde autorul romanului "Doctor Jivago". Si sapte filme a facut: "Copilaria lui Ivan", "Andrei Rubliov", "Solaris", "Oglinda", "Calauza", "Nostalgia" si "Sacrificiul".
Doamna Marina Tarkovskaia si regizorul Alexander Gordon, care au onorat cu prezenta lor publicul cinefil romanesc, au impartasit cititorilor nostri cateva ganduri legate de marele regizor rus.
- A fost Andrei Tarkovski un dizident? A fost obligat sa paraseasca tara sau a luat aceasta hotarare ca un protest fata de receptia operei sale?
Marina Tarkovskaia: Lui Andrei Tarkovski i se ofereau ocazii de a pleca din tara si inainte de 1984, dar el spunea: "Ei asta asteapta. Nu voi pleca niciodata. "
- Si totusi a ramas in Italia in 1984...
Marina Tarkovskaia: Poate ajunsese la un capat de drum. Andrei Tarkovski nu a fost un exilat politic. Invitat sa faca un film despre disidenti, despre opozitia fata de regimul sovietic, a intrebat "De ce sa nu facem un film despre colhozuri?" El isi castigase locul de exceptie in cinematografia rusa si mondiala. Optiunea autoexilarii nu a convenit regimului. A fost tentat cu subiecte propuse cu ani in urma si refuzate de Mosfilm, cum ar fi ecranizarea "Idiotului" lui Dostoievski. Din pacate era prea tarziu. Marina Vlady a luptat mult cu sistemul sovietic pentru ca fiul lui Andrei Tarkovski si mama sotiei sale sa aiba posibilitatea sa-l vada in ultimul an de viata.
Alexandr Vitalievici Gordon, regizor: Fiecare lucru mare incepe cu un pas mic, cu primul pas. Si filmul lui Andrei Tarkovski "Asasinii" dupa o proza de Hemingway a fost un astfel de pas. Daca Andrei Tarkovski n-ar fi devenit ce a ajuns, din nefericire doar dupa 7 filme, poate acest prim pas ar fi trecut neobservat.
(Dar aici, in filmul de Institut semnat de A. Tarkovski, se poate lesne observa darul cineastului de a orchestra tacerile, de a ritma pauzele, de a conferi adancime unui portret din cateva tuse.)
- Cum este perceputa astazi opera regizorului Andrei Tarkovski?
Marina Tarkovskaia: Inca de la primul sau film, Andrei a dat masura chemarii sale. Era un autentic profesionist. Dorea sa-si creeze un public propriu intr-o tara ateista, in care credinta in Dumnezeu era privita ca o crima. Exista, bineinteles, lume, spectatori care nu patrundeau sensurile, simbolurile din opera lui Andrei. Dar cei care-i deveneau ambasadorii operei sale ii impartaseau si-i raspandeau credinta.
- Care a fost cea mai profunda emotie traita alaturi de fratele dumneavoastra?
Marina Tarkovskaia: Am stat langa Andrei la premiera filmului "Oglinda". A fost un film neinteles nici de prieteni, nici de colegi. Mie mi-a fost clar de la inceput pana la sfarsit. Am plans tot timpul. Eram lipsita de cuvinte. Nu i-am putut marturisi si lui Andrei intelegerea si dragostea mea pentru faptul de a fi facut acest film. Este poate cel mai adanc regret din viata mea.
Au trecut doua decenii fara Andrei Tarkovski, opera sa continua insa sa emotioneze, sa traiasca, sa provoace noile generatii de spectatori la intelegerea menirii in lume si pentru lume, in credinta, pentru spiritualitate. O adevarata provocare pentru un prezent invadat de kitsch, minciuna, manipulare, oportunism.
Cred ca mostenirea lui Andrei Tarkovski ramane ancorata si in formidabilul sau manifest "Despre Apocalipsa", rostit in biserica Saint James in 1984. Si de aceea va invit in incheiere la o (re)lectura a cuvintelor rostite de autorul lui "Rubliov":
"Traim in mod materializat, repetand ceea ce stim despre existenta spatiului si a timpului. Traim, adica, datorita existentei acestui fenomen sau a acestor doua fenomene si suntem foarte sensibili la ele, pentru ca ne limiteaza barierele fizice. Dar, dupa cum se stie, omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si, asadar, se bucura de libertatea vointei, de capacitatea de a crea. In ultima vreme, dar nu numai in ultima, ci de destul de multa vreme, omul isi pune intrebarea daca nu cumva arta este, in general, pacatoasa. Cum de apare aceasta intrebare, cand este arhicunoscut ca actul creator de aminteste ca si noi suntem creati si ca avem cu totii un singur Parinte? De ce se naste un astfel de gand, pe care l-as numi sacrilegiu? Deoarece criza culturala a ultimului veac a adus artistul in situatia de a se putea dispensa de orice reper spiritual. Creatia a ajuns sa fie tratata ca un fel de instinct. Stim ca exista animale care au si ele un fel de simt estetic si pot produce in mod natural un obiect inchegat din punct de vedere formal. Sa zicem, fagurii pe care albinele ii construiesc pentru a-si depune mierea. Artistul a inceput sa-si priveasca talentul - care ii este dat - ca pe o proprietate a sa, si de aici a rezultat dreptul de a considera ca talentul nu il obliga la nimic. Astfel se explica acea lipsa de spiritualitate care domneste in arta contemporana. Arta se transforma fie in tot soiul de cautari formale, fie intr-un produs comercial. Nu e nevoie sa va explic ca cinematograful se gaseste in punctul de varf al acestei situatii, caci, dupa cum se stie, el s-a nascut la sfarsitul veacului trecut la iarmaroc, in scop exclusiv pecuniar.
"Apoi in planul dezvoltarii istorice am ajuns atat de neincrezatori unii intr-altii, nu mai credem ca putem sa ne ajutam unii pe altii, cu toate ca totul s-a facut in istorie ca sa supravietuim impreuna, incat am renuntat, de fapt, sa mai participam fiecare, personal, la viata publica. Persoana nu are nicio importanta. Adica, pe scurt, pierdem ceea ce ne-a fost dat de la inceput - libertatea alegerii, libertatea vointei. Iata de ce consider ca civilizatia noastra este gresita. Filozoful si istoricul rus Nikolai Berdiaev a observat, cu multa subtilitate, doua etape in istoria civilizatiei. Prima este istoria culturii, cand dezvoltarea omului este mai mult sau mai putin armonioasa si are un fundament spiritual, a doua apare odata cu declansarea unei reactii in lant, nesupusa vointei omului, cand dinamica scapa de sub control, cand societatea isi pierde cultura."
Extrasele din "Cuvantul despre Apocalipsa" fac parte din volumul Elenei Dulgheru "Tarkovski - filmul ca rugaciune".

Sursa: http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/20-de-ani-fara-andrei-tarkovski-84228.html.


Reamintim că între 13-19 decembrie 2006 a avut loc la Timişoara și Bucureşti evenimentul comemorativ Tarkovski. 20 de ani de la plecarea artistului, cu invitarea Marinei Tarkovskaia și a lui Aleksandr Gordon ( conferinţă de presă, mese rotunde, proiecţii de filme, lansarea cărții ”De vorbă cu Marina Tarkovskaia”). Organiatori: Universitatea de Vest-Timişoara, Cinemateca “Sărmanul Dionis” a Casei de Cultură a Studenţilor – Timişoara, Mitropolia Banatului, Muzeul Ţăranului Român, Editura Arca Învierii, Universitatea de Arte – Bucureşti.